În ce condiții le-am dat copiilor mei acces deplin la Internet

de Francis L. Thompson 9 aprilie 2014, Quartz.com
Traducere: Gabriela Coşereanu

În ce condiții le-am dat copiilor mei acces deplin la Internet
Soţia mea şi cu mine am pus la punct o abordare deschisă în educarea celor 12 copii ai noștri, iar Internetul, Facebook, Twitter ne-au avantajat de minune.

Nu le-am impus copiilor niciun fel de restricţii asupra conţinutului accesat. În schimb le-am impus nişte reguli:

Ca părinţi, le-am cerut să ne dea acces nelimitat la toate conturile lor care necesită „login”. Adesea le dăm voie copiilor să folosească propriile noastre conturi şi parole. Copiii ştiu că noi, ca părinţi, vom intra inopinat în conturile lor ca să vedem ce au mai făcut sau la ce s-au mai uitat. Dacă vreun copil își şterge istoricul de navigare, îşi ascunde sau creează conturi secrete, riscă să i se interzică accesul la dispozitiv.



 

Toate calculatoarele stau doar în spaţii deschise, cu monitoarele îndreptate în direcţia celorlalte persoane din casă. Nu este permisă utilizarea calculatoarelor, laptopurilor, tabletelor sau smartphone-urilor în dormitoare. Toate acestea trebuie folosite în spaţiile deschise ale casei.

Îi învăţăm pe copii că există lucruri rele pe aceste dispozitive, care ar trebui şterse imediat. Și le precizăm copiilor ce înţelegem prin „lucruri rele”: pornografie, violenţă explicită, imagini nepotrivite copiilor, oameni mari care încearcă să întâlnească copii mai mici, viruşi de calculator, programe malware, escrocherii financiare, escrocherii de tip phishingmenite a obţine informaţii legate de părinţi, furt de identitate. Şi toate acestea sunt după unii rele doar în capul părinţilor, dar noi am descoperit că cei mici par oripilaţi la unison de anumite imagini, poveşti şi chestii. Se pare că au în ei un fel de înțelegere înnăscută a ceea ce este decent şi a ceea ce este indecent. De câte ori n-aţi auzit un copil mic zicând: „Aaaaa! Asta nu-mi place!”

Pentru cei care sunt la prima utilizare a calculatorului (copiii de 4-5 ani), creăm o partiţie separată pe hard disk pentru ei, aşa că, dacă vor descărca vreun virus, vreun program malware sau vreo altă chestie nasoală (lucru inevitabil, de altfel) va fi infestată doar partiţia lor, nu tot calculatorul. Apoi îi ajutăm să facă curăţenie pe partiţie, ca să înveţe astfel cât de problematic este să dea click pe nişte site-uri necunoscute.

Ne străduim să efectuăm cât mai multe dintre temele de la şcoală pe calculator. Totuşi, acest lucru a avut nişte efecte secundare la care nu ne-am fi aşteptat: când cel mai mic dintre copii avea 21 de ani şi se afla într-o ţară străină, soţia mea i-a trimis o scrisoare scrisă de mână, dar el n-a putut-o citi. Ne-a cerut să îi trimitem mai bine un e-mail. De asemenea, el nici nu poate scrie cu litere de mână, ci doar de tipar, în schimb poate tasta la calculator cu o viteză de peste 80 de cuvinte pe minut. O fi bine sau rău? Nu ştiu sigur. Poate că pe parcursul întregii lui vieţi nici nu va avea nevoie să scrie ceva de mână.

CITEȘTE MAI MULTE ARTICOLE DE PARENTING LA WWW.AFIPARINTE.RO